ProSport l-a contactat pe Nikos, iar grecul şi-a amintit cu plăcere de perioada petrecută la Iaşi şi de colaborarea pe care a avut-o, în Grecia, cu fostul selecţioner român şi elen Anghel Iordănescu.
De asemenea, Nikos Koudounis a avut cuvinte de laudă la adresa lui Răzvan Lucescu, campion în acest an în Grecia, cu PAOK, dar nu s-a ferit să-l critice dur pentru modul cum se comporta cu adversarii.
Nikos, explică-ne mai întâi în ce constă atribuţiile tale la meciurile echipelor naţionale ale Greciei. Sunt medicul meciurilor echipelor naţionale ale Greciei. Echipa de seniori are medicul ei, cea Under 21 are medicul ei, dar eu sunt medicul meciurilor. Să-ţi explic. UEFA vrea un medic de urgenţă al meciului, iar eu am contract cu Federaţia Greacă de Fotbal, precum şi cu Liga Profesionistă din Grecia. De mai mult de patru ani încoace sunt acreditat la toate meciurile de pe teren propriu ale Greciei, atât la seniori, cât şi la tineret. Sunt medic de urgenţă, care intervine pe teren în cazurile mai grave, de urgenţă, stop cardiac, accident vascular cerebral, un accident grav în timpul mecului, de orice natură, intervenţii care necesită şi ambulanţa pe teren. Chiar la ultimul meci, cel cu Liechtenstein, scor 1-1, am intervenit pe teren şi am acordat primul ajutor unui jucător de la oaspeţi. Am intervenit alături de medicul echipei.
Înseamnă că eşti mai mereu în preajma echipelor Greciei… Sigur, mă cunosc foarte bine cu toţi cei de la echipele de tineret şi de seniori, cu staff-ul, cu cei din Federaţie.
Ce crezi că se întâmplă cu naţionala de seniori a Greciei? Au fost nişte rezultate dezastruoase în ultima perioadă, acestea culminând cu acest ultim 1-1 cu Liechtenstein. Înainte era un selecţioner grec, Angelos Anastasiadis. A fost înlocuit cu olandezul John van’t Schip, iar acesta are două meciuri, ambele ratate. Am pierdut în Finlanda şi am remizat cu Liechtenstein acasă. Sunt rezultate slabe, pentru că echipa nu mai are valoare. Individual, jucătorii sunt buni, dar nu avem echipă. Sunt jucători care evoluează la echipe mari, cum ar fi Papastathopoulos şi alţii, joacă afară, dar împreună nu au reuşit să închege o echipă bună. Nici acum, dar nici cu fostul antrenor.
Şi, totuşi, echipa nu merge. Cine crezi că e vinovat? Jucătorii nu se pot concentra asupra obiectivului, ei gândesc doar individual. Pentru ei. Pe vremea când Grecia câştiga Campionatul European, jucătorii puneau echipa naţională pe primul plan. Acum e invers. Echipa de club primează. Au grijă să nu se accidenteze, să nu bage piciorul prea mult, mai sunt şi prietenii în vestiar… Nu fac o echipă adevărată. Şi aşa nu poţi să baţi pe nimeni. E ruşinos unde a ajus echipa asta. Imaginează-ţi că Liechtensten a luat primul punct cu Grecia după 12 ani cred. E ruşinos! Ne-a bătut şi Feroe, şi Finlanda. E ruşinos! Totuşi, vorbim despre o echipă care a câştigat EURO 2004 şi apoi a jucat o optime de finală la Campionatul Mondial.
Apropo de turneu final din 2004. Erai în staff-ul lor când a cucerit Grecia EURO 2004? Nu, eram în România atunci. Eu am fost la Poli Iaşi, apoi am plecat în Bucureşti. Eu eram în staff-ul echipei naţionale de tineret în 1998, când am cucerit locul 2 la Campionatul European de tineret de la Bucureşti, după o finală pierdută cu Spania. Toate vedetele care aveau să ajungă la echipa de seniori şi care cucereau titlul european erau atunci în echipa de tineret.
Câteva nume? Poate multă lume nu ştie, dar atunci semnase cu federaţia greacă domnul Anghel Iordănescu. După aceea am lucrat cu el. Eu eram medicul secund al echipei naţionale de tineret. Am colaborat foarte bine. Karagounis, Lberopoulos, Eleftheropoulos, erau la echipa de tineret când Grecia a jucat finala Campionatului European de la Bucureşti. Şi după şase ani au câştigat Campionatul European. Pe lângă Anghel Iordănescu, l-am cunoscut în Grecia şi pe un alt român Dumitru Dumitriu, care a antrenat-o pe AEK Atena.
Cum era Anghel Iordănescu? Un om deosebit cu mine, cu echipa, un om profesionist, extraordinar, care muncea foarte mult. Mergea pe stadioane, urmărea echipele, jucătorii. El a avut echipa mare. Datorită lui Iordănescu s-a văzut valoarea jucătorilor după anii 98-99. El a promovat mulţi jucători de la tineret la Naţionala mare a Greciei. Dar nu a rezistat foarte mult, a plecat după o perioadă. Ce a adus el la echipa naţională de seniori, cu jucători de la tineret, au ajuns campioni europeni mai târziu. Asta e valoarea lui. Domnul Iordănescu a preluat în 98-99 Grecia şi după cinci ani jucătorii pe care el i-a promovat au devenit campioni europeni.
Cu Otto Rehhagel… Da, cu germanul Otto Rehhagel. Îmi aduc aminte că primul meci cu Rehhagel pe bancă l-am pierdut cu 5-1 în faţa Finlandei. Şi toţi râdeau de german. Şi echipa asta a luat EURO.
Ne întoarcem puţin în timp, la perioada petrecută la Poli Iaşi? Cum ai ajuns în Copou? În anii 1993-1994 eram student la Medicină la Iaşi şi mergeam la stadion să văd echipa Poli Iaşi. În fiecare sâmbătă mergea la stadion, Poli juca la Divizia B. Aveam eu nebunia asta, să merg meci de meci la stadion. Atunci m-am cunoscut cu Ciprian Paraschiv (n.r. directorul de dezvoltare al Federaţiei Române de Fotbal). Poli era echipă de locul 5-6-7 în Divizia B. Îmi amintesc că luasem abonament la tribuna oficială. Lângă primarul Simirad aveam loc. Susţineam tare ecipa. Am adus şi suporteri greci cu mine la stadion, colegi de-ai mei de la Medicină.
Ce jucători erau atunci la Iaşi? Îţi mai aminteşti? Jucau Leo Nemţanu, Cip Paraschiv, Claudiu Moraru, Nelu Câmpeanu, Dănuţ Munteanu, Victor Medeleanu, Daniel Pancu… Antrenori erau Leonid Antohi şi Mihai Dănilă. Îmi aduc aminte un meci cu Dinamo, juca Dănuţ Lupu la Dinamo atunci, care înainte evoluase la Panathinaikos Atena, rivala noastră.
Devenisei preparator fizic… Da, am preluat echipa ca preparator fizic. Petreceam foarte mult timp cu echipa şi mi s-a propus să vin în staff. Am acceptat cu mare plăcere.
Vreo amintire mai trăsnită cu Cip Paraschiv îţi aminteşti? Cip spunea de o bere băgată în tubul de şampon… Da… (râde). Eram la duş, cu echipa. Cip mi-a luat şamponul şi a pus bere în tub. Nu ştiam. Nu văzusem nimic. Am început să fac baie şi a început să mă usture ochii. Mamă, ce mă usturau! Şi urlam în vestiar: Bă, ce mi-aţi făcut, bă! A fost o întâmplare frumoasă, ne amintim de ea. Am făcut multe chefuri cu echipa asta, au fost multe deplasări.
Când ai ajuns la Federaţia Greacă de Fotbal? În 1998 am plecat la Federaţia Greacă, la echipa naţională de tineret. Eram medic secund la tineret când am jucat finala Campionatului European de la Bucureşti.
Ai mai ţinut legătura cu foştii colegi de la Poli Iaşi? Cu Cip Paraschiv, cu Victor Medeleanu, care este acum în Germania.Pe Cip chiar l-am luat cu mine în Grecia, a dat probe de joc la Panetolikos.
Şi ce s-a întâmplat? După ce Poli a căzut în Divizia B, după promovarea din 1995, l-am luat pe Ciprian cu mine în Grecia, să dea probe la Panetolikos. Atunci era o echipă de ligă secundă din Grecia, dar după aceea s-a investit mulţi bani în această echipă şi acum este în prima ligă. Acum este chiar una dintre cele mai mari formaţii. Cip a dat probe, grecilor le-a plăcut de el, dar nu a rămas. El a decis împreună cu soţia sa să se întoarcă la Iaşi, să-şi întemeieze o familie. Şi a revenit acasă. Dar a ajuns bine, a ajuns delegat UEFA, oficial FRF.
Şi după 24-25 de ani v-aţi revăzut la Atena, ambii oficiali ai unor federaţii. Aşa este! Să-ţi revezi prietenul după aproape 25 de ani, delegat UEFA, mi-au dat lacrimile. Sincer. Noi eram copii atunci. Eu aveam 23-24 de ani, Cip era şi el foarte tânăr. Şi acum ne-am întâlnit bărbaţi, la cel mai înalt nivel. Cip la Federaţia Română de Fotbal, delegat UEFA, eu la Federaţia Greacă de Fotbal, medic la meciul echipei naţionale. Emoţia de a-l vedea după 25 de ani de atunci a fost mare de tot. Este un om realizat la cel mai înalt nivel şi îşi repezintă ţara în mod oficial. M-am mai întâlnit cu el de vreo două ori de atunci, la Iaşi, dar pentru puţin timp.
Pentru fanii Politehnicii Iaşi ai un mesaj? Le transmit că Poli Iaşi este la inima mea. Am iubit echipa asta şi pe fanii ei. Visam atunci să o văd cu stadionul plin, în prima ligă. Atunci erau vremuri grele, echipa era în liga a doua. Şi mă bucur acum să văd că echipa este în Liga I, că a câştigat cu Dinamo, Steaua, că a jucat în Eropa League. Mă bucur că s-au realizat acele visuri.
Când te întorci la Iaşi? Mi-aş dori să vin cât mai curând. Chiar am vorbit cu Sergiu Melinte (n.r. referent marketing la Poli Iaşi), să organizăm un meci între foştii jucători mari de la Poli Iaşi şi echipa spitalului unde lucrez eu în Grecia. Un meci caritabil, poate ajutăm nişte copii cu ceva produse, cu mâncare. Vrem să facem asta. Să vedem cum reuşim noi, ce de aici, din Grecia, să ne luăm câteva zile libere şi să facem o deplasare la Iaşi. Ar fi extraordinar. E un gând de-al meu de mult timp şi sper să fie realizabil.
Ai mai umărit fotbalul românesc în ultimii ani? Da, am mai urmărit. M-a întristat profund tragedia cu Ekeng, de la Dinamo. Lucrând în sistemul medical, am auzit foarte rapid de acea tragedie. Acele ştiri s-au răspândit rapid peste tot în lume. Nu ştiu ce a fost în teren, în ambulanţă, nu pot să comentez. Dar eu ştiu că în România sunt oameni profesionişti. Păcat! Nu ştiu ce s-a întâmpat atunci, dar a fost un mare necaz.
Nikos, ce zici de succesul pe care l-a avut Răzvan Lucescu la PAOK Salonic? Răzvan Lucescu este un antrenor foarte bun, un om extraordinar, de nota 10, dar are un caracter dubios când vorbeşte despre adversari. Nu-şi respectă adversarul. El crede că echipa lui e cea mai bună şi adversarii cei mai slabi. A jignit foarte mult nu doar echipele adverse, ci şi federaţia. Jignea foarte mult, că sunt fascişti, declaraţii de genul acesta. El a câştigat şi campionatul, şi Cupa Greciei, pe teren a fost o super echipă la PAOK. Dar de ce declaraţiile astea? Jignea foarte multă lume. Şi asta îl trăgea în jos. Nu respecta adversarul. A avut de pierdut foarte mult din cauza asta. Dar a ştiut când să plece. A plecat campion de aici şi a plecat la momentul potrivit. A plecat ca un erou. După ce a plecat el, PAOK a fost eliminată din cupele europene.
I-ai prins pe Sânmărtean şi Lupu în Grecia? L-am prins şi pe Dănuţ Lupu. Din păcate, s-a întâmplat în viaţa lui să facă alte chestii. Ştiţi foarte bine în ce s-a băgat Lupu. Dacă e adevărat sau nu, nu ştiu… Sânmărtean a fost la o echipă care nu juca… Dacă juca la altă echipă, nu cred că pleca niciodată din Grecia. A fost un magician, un fel de Hagi. Dar a avut ghinion să nimerească atunci la o echipă care nu juca bine.
Acum e coleg cu Ciprian Paraschiv la FRF. Da? Nu ştiam! Mă bucur pentru el, îi transmit salutări din Grecia!
Fotbalul din România cum ţi se pare acum? Cred că a mai slăbit. Nu mai văd jucători de la echipele puternice, gen Steaua şi Dinamo, la echipele naţionale. Jucători sunt de valoare, dar echipele nu au mai reuşit.
Comparativ cu Grecia, unde suntem? Eu cred că România este peste Grecia la fotbal.
Cu toate acestea, ne-a bătut Grecia la barajul pentru Cupa Mondială din 2014. Atunci a fost altceva. Eram la echipa naţională atunci şi a venit un jurnalist român la Atena, a ieşit la o plimbare şi spunea că grecii sunt varză după criza economică, că cei mai mulţi sunt boschetari. Şi asta i-a jignit foarte mult pe jucătorii greci. În vestiare nu joacă boschetarii. Joacă vedetele. Boschetarii sunt în piaţă… În Piaţa Unirii, în Piaţa din Pireu, în Piaţa din Atena. Dar nu au legătură boschetarii din fiecare ţară cu jucătorii celor două ţări. Şi asta i-a jignit tare. Şi grecii au intrat pe teren foarte porniţi atunci. A contat mult pentru calificare, a fost acea greşeală, cu criza, cu boschetarii, cu jucătorii… Şi că va fi un joc foarte uşor pentru români.
Atunci ne-a eliminat Mitroglu! Da, Mitroglu, prietenul meu foarte bun! Un fotbalist de nota 10, dar şi caracter de nota 10. Un fotbalist cu capul pe umeri, serios, un caracter deosebit. Farte bun băiat… nu prostii, nu femei, foarte calculat, de asta a şi ajuns un bun fotbalist.
De naţionala României ce zici? Naţionala României? Sper să dau greş, dar nu mai ajunge România ca generaţia lui Hagi. Şansa vieţii a fost sfertul de finală din America. Să dea Dumnezeu să se mai repete acea performanţă. Dar echipele astea nu se mai întâlnesc. Păi Grecia crezi că va mai câştiga Campionatul European? S-a întâmplat atunci şi n-o să se mai întâmple! România la fel. A fost echipa lui Hagi… foarte bună. Acea echipă putea ajunge campioană mondială, aşa de valoroasă era. Dar n-a avut noroc. Foarte greu să ajungă acolo sus. Joacă Ianis, dar nu înseamnă că are aceeaşi valoare ca a tatălui său. Nu cred că va fi Hagi niciodată.
Iată ce a postat pe Facebook Ciprian Paraschiv după revederea cu Nikos Koudounis:
”O prietenie adevărată rezistă peste ani şi distanţe, indiferent de traseul pe care fiecare dintre noi îl avem în viaţă. Acum 25 de ani, când eu eram jucător în dealul Copoului, Nikos studia medicina la Iaşi. L-am adoptat rapid în vestiarul nostru, grecul fiind o figură pitorească a acelor ani pentru fotbalul din Cetatea Moldovei. Îmi aduc aminte câte glume făceam cu el, ultima care îmi trece acum prin cap fiind cea în care i-am înlocuit şamponul din tub cu bere. “Ş”-ul lui inconfundabil (care şi acum mă amuză) mă distra teribil în trecut: “Şi-ai făcut Şip, mă uştură foarte tare ochii!” JÎn seara asta mi-a spus că de atunci a început “decăderea” părului său J Acum lucrăm amândoi în ce ne-a plăcut nouă cel mai mult, în fotbal: el pentru federaţia greacă, eu pentru cea română. Dacă cu 25 de ani în urmā făceam poze cu Palatul Culturii în spate, în această seară avem imaginea impresionatului Acropolis pe fundal. O tempora…”, a scris Ciprian Paraschiv pe pagina sa de Facebook după revederea cu Nikos.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER